E bine sa ai ambitii mari, dar sa nu exageram, hai sa fie cat de cat reale si realizabile :D

Sunt curioasa cati dintre voi ati incercat ,,mici afaceri” cat ati fost copii, adolescenti. Cat de inventivi erati ca sa mai scoateti un ban pe langa ce primeati de la parinti. ( partea cu standul de limonada nu cred ca merge la noi in Romanica). Stiu ca se faceau tot felul de schimburi, eu cumparam casete nintendo de pe piata ca erau mai ieftine (gasisem eu un loc) si le vindeam mai scump pe la alti copii :D.

Majoritatea oamenilor de afaceri sunt bogati

Antreprenorul este pus pe ciupeala

Antreprenorul pune niste preturi din burta, ca sa ii platesti deranjul

Compania este platita, eu sunt platit, e acelasi lucru

             Am gasit o poza interesanta care arata cum e antreprenoriatul in realitate. Cel mic crede ca va ajunge buricul pamantului, ca va da ordine, lumea o sa munceasca, iar banii or sa curga garla. Noroc ca i se arata ca acestea sunt la randul lor niste mituri. Caci daca ai o afacere nu esti scutit de munca, din contra s-ar putea ca tu sa te stresezi cel mai mult, dar si satisfactia de a vedea cum micul tau ,,imperiu” se ridica e pe masura.  

Am o super idee, intr-un an sunt bogat

Antreprenorul are mult timp liber, ca doar nu are serviciu

Imi fac singur programul, nimic nu ma preseaza

la STAND 

Cine: B.O.S team

Unde: ASE  Comert, etajul 1

Cat: de la 10:00 la 17:00

Cand: luni, marti, miercuri (1-3 martie)

Voi si eu pe acolo prezenta cand si cand, asa ca daca aveti intrebari, curiozitati, COME THERE!

Vroiam sa va arat ce afis tare avem, eu una sunt foarte mandra de materialele noastre pentru promovare. Mai mare dragul sa le pun pe pereti si pe site-uri.

              Am inceput sa postez si nici macar nu m-am prezentat ( Sa-mi fie rusine!). Sunt Leonte Miruna Andreea, project managerul acestui proiect. Ce pompos suna, cand mi se spune asa ma amuz gandindu-ma la tata care stalceste cele doua cuvinte doar ca sa-mi faca in ciuda, caci nici el nu ma ia foarte in serios cu asta .

             Ma gandeam acum ca ar fi dragut sa va spun cum a inceput povestea Myth Busters.

            Suntem cu o saptamana si ceva inainte de nedorita sesiune, Hr-ul si Marketingul  ( carora le zic VIVA VIVA VIVA) s-au intalnit de vreo doua ori pentru a discuta primul eveniment din acest an. Noi am realizat niste prototipuri inainte care ne-au ajutat, dar tot am luat-o de la baza. Tot ce stiam clar era ca BOS-ul va face ceva despre antreprenoriat pentru ca noi tinerii avem nevoie sa fim si mai mult informati pe aceasta tema. Foarte tare….dupa idei nebanuite, research-uri lungi si dureros de analizat, dupa discutii aprinse si rastalmaciri de situatii am ajuns la Myth Busters, workshop si pauze lungi ( care intre timp din cauza mea s-au micsorat….my bad:D).  Bun, a urmat apoi o saptamana in care HR-ul a lucrat de zor la impartirea bos-uletilor pe echipe de proiect, asa ca m-am ales cu oameni faini din fiecare departament.

             Am facut un grup, am incercat sa-i adun pe toti din echipa. A fost si un caz dragut in care a trebuit sa-i zic cuiva ca se dau gogosi daca intra caci era dat disparut.  Ce sa mai in ziua de azi trebuie sa te folosesti de orice ai maneca ca sa ajungi la scop, daca e o gogoasa…f.bine.

            Toate ca toate, sesiunea ne-a lovit direct in freza lasandu-ma fara drept la replica pentru ca toata atentia noastra s-a indreptat spre luarea examenelor. Unii au iesit foarte bine, altii usor mai sifonati cu o bobita, doua, caci altfel nu am mai fi studenti. Si pana la urma ce atata distractie vara. De acum in vacanta vreau sa aud doar de cursuri intensive de limbi straine, de invatat pentru atestate, internship-uri si alte lucruri intelectuale….nu nopti pierdute prin discotecile de la mare, dormit pe plaja in Vama Veche si alte nebunii. Desigur ca nici eu nu o sa ma ascult, eventual puteti sa sariti paragraful de mai sus:D.

            A fost o perioada de doua saptamani moarta, dar asa cum a venit s-a si dus, urmand vacanta. Pai daca a venit vacanta am zis gata, bagam tare, incepem munca si……. nu prea. Caci majoritatea au fost plecati la casele lor si normal ar fi vrut sa se bucure de clipele petrecute cu familia, nimic de condamnat. Da’ tot i-am prins si stresat cu cate o tema.

           In orice caz, eu nu am mai avut rabdare, caci merg pe principiul daca tot mi-am luat ceva pe cap si mi l-am dorit pai atunci sa-l fac bine. Asa ca am inceput sa mananc Myth Busters pe paine cu Business cu tot. Am facut si eu o planificare care oricum s-a cam decalat in timp si o prezentare pentru vanzari ca sa dau oamenilor de lucru. Am inceput usor usor sa mobilizez oamenii, spre fericirea mea am o echipa chiar de nadejde si se pare ca si lor le place proiectul si se implica.

           Promit sa fac o postare numai cu multumiri ( caci asa obisnuiesc), dar mai in preajma evenimentului….pana atunci nu vreau sa vi se urce la cap, mai avem de lucru.:P Oricum e tare sa fi pm si acum nu va ganditi ca am fost un mini Hitler sau ceva de genul, lumea poate sa confirme.

           Apoi, am ales speakerii, oameni foarte interesanti, i-am analizat bine inainte sa-i convoc pentru acest eveniment. Pot sa spun ca, comunicarea cu ei m-a speriat un pic, pentru ca ei sunt ocupati, sunt oameni care au facut muuuuuulte lucruri in viata lor,  merita tot respectul si vin eu cu: stiti sunt pm la un proiect…..bla bla bla.  Ma gandeam daca nu o sa ma ia in seama, daca o sa dau vreun mail gresit  ( ceea ce am si facut deja, dar noroc ca am invatat repede sa nu o mai comit astfel).

          Vanzarile bubuiau si ele, au fost in plina actiune, marketingul a gandit brieful de creatie pentru advertising, fetele de la PR au inceput sa caute parteneri media, hr-ul a realizat aplicatia pentru inscriere si asa s-au desfasurat lucrurile. Desigur ca i-am spamat cu mesaje peste mesaje, avem grupul si mail-urile cred ca arhipline cu discutii, confirmari, sugestii, reclamatii ( din astea mai putine:P).

          Si la noi a fost criza, dar criza de timp, tinand cont ca ne-au prins doua perioade naspa (sesiune+vacanta) ne-a mai ramas putin timp de lucru, gen o luna si ceva. Asa ca am trambitat din toate puterile si am facut o intalnire rapida in Tonka unde am stabilit detaliile finale ale proiectului.

          Am mai scurtat putin povestea, altfel ar fi mult mai multe de spus. Oricum bos-uletii au muncit foarte mult, eu una stiu ca nu am mai dormit cum trebuie de cateva zile bune ( gen 4-5 ore maxim pe noapte). Am devenit dependenta de stres, de Coca-cola si de stat noaptea tarziu pe net la verificat mail-uri. Da las’ ca-i bine, e pentru o cauza buna ce merita tot efortul.

                 Poate multi dintre voi ati mai participat la evenimente, conferinte, traininguri ce tin de domeniul antreprenoriatului. Eu una am participat si cred ca mi-au deschis ochii destul de mult. Daca inainte credeam ca viitorul meu e cat de cat  clar in toata incertitudinea lui, acum sunt si mai mult bagata in ceata, dar intr-un sens bun. De stiut ce vreau sa fac mai departe tot nu stiu (probabil multi inca va intrebati asta), dar parca nu-mi mai e asa frica.  Am ascultat atatea povesti si am vazut prin cate trec oamenii ce-si iau viata in frau, care au avut curajul de a fi pe cont propriu dpdv. Financiar,  incat realizez  ca multe dintre  impedimentele ce apar, dintre obstacole ni le punem noi singuri ( de parca nu traim intr-o lume si asa complicata, ne-o mai complicam si noi).  

                  Inainte se vehicula ideea ca daca faci o facultate ai un loc de munca asigurat si cu totii stim ca intr-adevar asa era, cel putin ati auzit de la parintii vostri cum era pe vremea lui Ceasca. Aveau si ei grijile lor, dar macar cu locul de munca erau ceva mai linistiti.

                 Noi, cei din generatia 89’ avem ceva mai multe deschideri, posibilitatea unor cariere mai diversificate, mai fructoase, dar pe cate avantaje sunt pe atatea dezavantaje.

                 Nu o sa incep sa vorbesc foarte mult despre dezavantaje, caci sunt sigura ca le stiti, daca nu chiar le simtiti: criza, care este scuza generala pentru absolut orice lucru rau care se intampla in lume, somajul foarte mare, noroc ca ai mei sunt pensionari si nu se mai streseaza, hmm…da stai ca nici pensionarii nu o duc prea bine ( nu e cazul alor mei, dar cei cu venituri infime sunt sigura ca se intreaba pentru ce Dumnezeu au muncit o viata intreaga), locurile de munca foarte putine, invatamantul care ne baga destul de multa teorie in capsor si ne pune la prea putina practica scotand oameni fara o directie clara pe banda si tot asa.

                            Revenind la subiect, azi poti sa ai o pozitie buna, un job foarte tare, iar maine sa afli ca esti dat afara pentru ca firma a dat faliment, pentru ca trebuie sa reduca personalul, sau esti nevoit sa renunti pentru ca nu esti suficient de mult apreciat, pentru ca esti muncit prea mult sau ti se da un salariu prea mic. E trist ca se intampla asa, cand te gandesti ca te poti trezi la 30 si ceva de ani, cu familie, copii si fara slujba. E greu sa o iei mereu de la zero, e un stres pe care nu si-l doreste nimeni, dar poate multi au parte de el.

                  Dupa cum spuneam pana nu demult nici eu nu credeam ca mai exista alta cale, ma gandeam ca voi termina facultatea, voi incerca sa gasesc un job pe profilul studiilor mele si apoi doamne ajuta sa o nimeresc si sa fie ceva pe termen lung, iar in timp sa promovez si cu asta basta.

                  Pana si eu eram indoctrinata cu idei preconcepute despre antreprenoriat, credeam ca domeniul acesta e doar pentru cei cu bani, ca afacerile se transmit doar din familie in familie, ca trebuie sa ai in palmares oameni importanti, ca trebuie sa ai relatii, ca daca esti mic nici ca vei putea supravietui pe o piata si asa extrem de aglomerata.

                 Cu siguranta si voua v-au trecut prin cap astfel de lucruri, probabil ati si exclus ideea de a fi antreprenor fara macar a o analiza putin. Dar nu trebuie sa va descurajati, aceste lucruri sunt ceea ce multi le spun mituri. Si asta vrem sa facem noi la Myth Busters, sa le ,,spargem’’, sa aratam ca nu sunt adevarate. Da sigur in viata e bine sa ai relatii, acei oameni chiar te pot ajuta, e bine sa ai bani pentru ca pe nimeni nu cred ca deranjeaza acest lucru, dar e de asemenea bine sa ai curajul sa faci ce-ti place cu riscul de a nu avea succes, sa te lupti pentru visul tau, sa indraznesti sa fii mai mult decat un simplu pion asemenea multor altora. Tu esti singurul care poate face ca viata ta sa conteze cu adevarat.

Si acum va intreb, antreprenoriatul…. de ce nu?